Fiecare rămas bun este un nou început

Ne temem de finaluri. Încercăm să le amânăm, să ne prefacem că nu se întâmplă. Stăm în relații proaste, rămânem în locuri de muncă toxice, trăim în locuri nesănătoase și evităm să renunțăm la prieteniile care nu ne mai reprezintă. Dar dacă am reuși să vedem în temutul rămas bun un nou început?

Dacă mă gândesc la relațiile mele nesatisfăcătoare, la joburile toxice și prieteniile false, trebuie să recunosc că toate au un lucru în comun: am stat acolo mult prea mult timp. Nu-mi amintesc nici un caz în care mă uit înapoi și îmi spun „Ar fi trebuit să rămân mai mult”. Nici măcar unul.

De ce stăm prea mult?

Pentru că nu vrem să ne luăm rămas bun. Acest cuvinte simple au un iz de finalitate pe care o asociam inconștient cu moartea. Și nu vrem să murim, nu vrem s-avem de-a face cu nicio realitate care seamănă cu moartea.

Deci menținem lucrurile în viață în mod artificial. Le suportăm. Găsim scuze, justificări. Raționalizăm comportamentul rău. Credem că suntem suficient de puternici pentru a le face față. Ne asumăm vina, ne străduim să facem mai bine, să fim mai buni. Ne luăm lumea întreagă în cârcă. Facem orice pentru a evita să ne luăm la revedere, pentru a evita acea mică moarte. Și făcând asta ne lăsăm sufletele să moară, bucată cu bucată.

Câți oameni ar îmbrățișa moartea dacă ar ști cu siguranță că ceea ce vine după moarte este de un milion de ori mai bun decât ceea ce lăsăm în urmă? În mod similar, cât de ușor ar fi să ne luăm la revedere dacă am fi convinși că spunem „bine ai venit” unei realități mai bune?

Pentru că, vezi tu, noul nu poate intra când spațiul este deja ocupat. Acea relație perfectă nu te poate găsi pe drumul spre casă unde te așteaptă soțul tău abuziv. Prietenii noi care te tratează bine nu pot intra în viața ta când tot timpul tău de socializare este ocupat de prietenii care te tratează prost. Un job în care te simți apreciat, respectat și recompensat nu poate coexista cu un mediu de lucru toxic pe care refuzi să-l părăsești. Mai simplu spus, nu există suficient spațiu și timp pentru ca aceste realități să coexiste. Sau, o explicație mai profundă ar fi că atunci când ne aliniem la o anumită vibrație (una scăzută în cazul acestor exemple) o vibrație mai înaltă nu poate ajunge la noi, devenim invizibili pentru ceva mai bun. Asta pentru că lumea așa cum o știm nu este doar o lume, este o infinitate de lumi care coexistă toate în același timp, în același spațiu. Lumea în care trăiești depinde de vibrația pe care o trimiți. Și atunci când te forțezi să stai în situații proaste, vibrația ta se va potrivi cu cea a acelor situații proaste. Și vei atrage și mai multe situații la fel de proaste.

Prin urmare, scuzele pe care oamenii le găsesc de obicei pentru a-și justifica alegerile proaste rămân pur și simplu scuze. „Rămân în această relație până când apare una mai bună” sau „Voi păstra această slujbă până voi găsi una mai bună”. S-ar putea să spui tot asta ani mai târziu.

Care este soluția? Să sari în necunoscut? Să arunci totul și să începi din nou?

Am făcut asta de mai multe ori și pot spune că uneori funcționează. Alteori nu și asta pentru că nu am învățat lecția pe care trebuia să o învățăm înainte de a ne lua rămas bun. Deci trecem de la o relație proastă la alta, de la un job prost la altul, imediat.

Care este calea de ieșire?

Mai puțin contează ce faci, aș spune. Contează mai mult de ce o faci. Dacă rămâi într-o relație proastă pentru că aștepți să vină ceva mai bun, ești condamnat. Dar, dacă nu ai plecat încă pentru că simți că nu ai primit lecția completă, este diferit. De obicei însă, în momentul în care apare acest gând, lecția este deja învățată. Cu alte cuvinte, dacă știu pe deplin că acest lucru nu este pentru mine și mă gândesc să plec, este probabil pentru că am înțeles deja de ce nu este pentru mine și ce trebuie să schimb în interior pentru a evita repetarea acestui tipar.

Dacă ești deja acolo, nu ezita. Pleacă. Ia-ți rămas bun. Închide capitolul și mergi mai departe. Și fă-o înainte să apară altceva.

Pentru că doar acel adio poate deschide ușa către o nouă realitate.

Încă nu ești convins? Amintește-ți de focurile de artificii care salută un nou an, la o secundă după ce ne-am luat rămas bun de la cel vechi. Este bucuria unui nou început.

Bucuria de a merge mai departe.