Când vălul dintre lumi se subțiază

Halloween, Ziua Tuturor Sfinților și Ziua Morților. Timp de trei zile, la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie, vălul dintre lumile văzute și cele nevăzute devine foarte subțire. Dar ar trebui să ne fie frică de vampiri, fantome și tot felul de personaje care populează petrecerile tradiționale de Halloween? Sau este mai degrabă o oportunitate de a sărbători viața?

Când vălul dintre lumi devine subțire, avem un acces mai mare decât oricând la alte dimensiuni, putem comunica mult mai bine cu lumea invizibilă. Nu în scopuri de divertisment sau curiozitate, ci pentru a ne dezvolta prezența conștientă.

Îmi amintesc ziua în care am înțeles pe deplin puterea lumii nevăzute. A fost în aceeași zi în care am înțeles propria mea putere personală. M-am înscris la un retreat de weekend numit „Eliberarea spiritului”  organizat de Școala de Intuiție și Vindecare din Londra. Nu știam nici câtuși de puțin la ce să mă aștept. Am ajuns la destinație, undeva în Somerset și ne-am cazat într-un conac rural foarte pitoresc. Habar n-aveam că acea casă era bântuită. Ni s-a spus asta chiar înainte de a ne culca în prima seară când am ajuns. De asemenea ni s-a mai spus că vom observa și poate chiar vom asista la niște lucruri ciudate în noaptea aceea. Și că aceasta este o ocazie minunată de a învăța să ne exercităm puterea personală și să învățăm că nimic - absolut nimic - care nu aparține acestei lumi nu ne poate atinge în niciun fel dacă nu permitem acest lucru. Ni s-a spus că suntem mult mai puternici decât am crezut vreodată și că aceasta este noaptea în care o vom înțelege pe deplin. Apoi ni s-a urat noapte bună!

Camera mea se afla într-o anexă, în fostele grajduri ale conacului. Anexa era separată de casa principală de o întindere de pădure pe care a trebuit să o traversez, în plin întuneric, singură, timp de aproximativ 10 minute. După acel discurs de noapte bună, mă simțeam plină de teroare. Simțeam prezențe peste tot și mintea mea începuse să creeze scenarii despre ceea ce s-ar putea întâmpla. Nici când în cele din urmă am ajuns în camera mea nu m-am simțit prea bine. Am dormit cu lumina aprinsă și teroarea a continuat să fie prezentă în gândurile mele întreaga noapte, chiar dacă de fapt nu am văzut și nu am asistat la nimic neobișnuit. Propria mea teroare m-a ținut trează.

Și asta a fost lecția numărul 1: Frica vine din interior. Ne creăm frica la fel cum ne creăm orice altă realitate.

În cele trei zile petrecute în casa bântuită, am mai învățat multe alte lecții. Și pe măsură ce le învățam, teroarea mea față de lumea nevăzută dispărea puțin câte puțin până când s-a dus de tot.

Am învățat că puterea noastră vine de la viață, viața care ne curge în vene. Nicio fantomă sau vreo entitate care trăiește într-o altă lume nu ne poate atinge sau afecta fără permisiunea noastră. Nu contează dacă te afli într-o casă bântuită sau în liniștea propriului pat. Ai suficientă putere pentru a-ți modela realitatea - așa cum o dorești.

De asemenea, am aflat că momentele în care vălul dintre lumi este subțire trebuie să fie folosit cu înțelepciune. Putem comunica cu alte lumi, dar nimic din ceea ce putem comunica nu este mai important decât atunci când trimitem iubire. Și anul trecut, când am petrecut Ziua Morților - 2 noiembrie - în Mexic, am înțeles pe deplin că aceasta este de fapt o sărbătoare a vieții. Da, comemorează pe cei dragi care au plecat. Da, afișează cranii și oase peste tot. Dar craniile sunt înconjurate de flori și starea de spirit este de sărbătoare, nu de doliu. Asta pentru că moartea face parte din viață, iar sărbătorirea morții înseamnă de fapt că sărbătorim viața. De ziua morților, ei se conectează la cei dragi care au plecat cu un singur scop - să le trimită dragoste. Și pentru că vălul dintre lumi este subțire, cei dragi pot simți de fapt această dragoste, această bucurie, această forță a vieții.

Dar, mai presus de toate, în acel weekend am învățat despre puterea mea personală. Că am puterea de a-mi crea realitatea, de a-mi potoli temerile, de a sta liniștită chiar și atunci când mintea mea vrea să creeze o dramă. Am aflat că puterea mea personală este înrădăcinată într-o realitate fundamentală – propria mea viață. Puterea mea personală este forța vieții pe care o port în mine, care este întotdeauna cu mine, care așteaptă să fie în serviciu. Și tot atunci mi-am făcut o promisiune: să servesc această forță a vieții cu tot ceea ce sunt.

Așadar, atunci când vălul dintre lumi se subțiază din nou în acest an, gândește-te la modul în care dorești să sărbătorești viața. Puterea ta personală. Forța ta vitală. Trimite dragoste celor plecați dincolo. Acceptă moartea ca parte a vieții. Dă drumul fricii de lumea nevăzută. Ridică-te în picioare în lumea ta, în puterea ta și salută celelalte lumi. Trimite-le dragoste. Este acea perioadă a anului când ei, cei de dincolo, o pot simți cu adevărat.