Când traversezi Tărâmul Nimănui, nu te opri

O călătorie de opt luni în Africa m-a învățat multe lucuri despre cum să fac față unui proces de transformare - fie în viața personală sau în cea profesională. În acest articol vă prezint cele mai importante cinci lecții.

La vârsta de 28 de ani am părăsit o carieră promițătoare în marketing, lucrând pentru o multinațională renumită din Elveția și am decis să petrec opt luni traversând Africa de la nord la sud, într-un Land Rover, în compania a doi bărbați pe care i-am cunoscut pe un forum de călătorie online.

Colegii mei mi-au spus că va fi o sinucidere profesională. Cu mai puțin de un an înainte absolvisem un program de MBA de top din Europa și am avut norocul să obțin un loc de muncă bun imediat după absolvire, într-un climat de recesiune severă (era 2002 imediat după criza afacerilor dot.com).

„Nu te vei mai putea întoarce niciodată în lumea afacerilor”, mi-au spus ei.

Dar nu au avut dreptate.

Un an mai târziu lucram pentru o firmă de consultanță din Londra, câștigând aproape dublu decât salariul meu din Elveția. Și ceea ce am învățat în timpul acelei călătorii de 8 luni prin Africa avea să rămână cu mine pentru totdeauna și sa definească modul în care abordez transformarea atât în mediul de afaceri cât și în viața mea personală.

Iată primele cinci principii:

1. Când traversezi Țara Nimănui, nu te opri

Am învățat asta la granița dintre Ciad și Niger. Călătoria noastră în Niger s-a terminat la punctul de control al frontierei, o colibă ​​mică de lemn în mijlocul deșertului. Ne-au ștampilat pașapoartele și ne-au urat „Bonne Voyage”. Am continuat să conducem pe un drum neasfaltat așteptându-ne să găsim în curând punctul de control de frontieră al țării următoare, Ciad. Dar frontiera nu se vedea nicăieri. Mai mult, a început o furtună de nisip, iar vizibilitatea noastră s-a redus la doar câțiva metri în fața mașinii.

Am fost tentați să ne oprim și să așteptăm. Să așteptăm să treacă furtuna. Să așteptăm ca punctul de frontieră să se materializeze în mod miraculos. Să așteptăm să treacă cineva și să ne salveze.

Din fericire, nu am făcut-o. Asta pentru că furtuna de nisip a durat câteva zile, nimeni nu trecea pe drumul acela și următorul post de frontieră – după cum am aflat după o zi întreagă de condus – era, ei bine, la o zi întreagă de mers cu mașina.

Pe harta noastră, o țară s-a terminat și alta a început imediat după aceea. Dar, în realitate, o țară s-a terminat și a trebuit să conducem într-o furtună de nisip o zi întreagă până când a apărut următoarea țară. Singurul indicator pe care ne-am bazat a fost ceea ce ne-a spus poliția de frontieră când ne-au ștampilat pașapoartele când am ieșit din Niger. ‘Tout droit’. Mergeți drept înainte.

Exact asta am făcut. Am continuat, am mers tot înainte, fără vizibilitate, fără nici o siguranță și fără să știm când se va termina. Doar cu credință. Și credința a fost cea care a dat roade în cele din urmă. 

Îmi amintesc mereu de momentul acesta atunci când trec printr-o transformare, fie în business sau în viața personală. Harta este utilă, dar are limitele ei. Furtunile te pot lovi și nu are rost să aștepți să treacă. Este posibil să rămâi fără resurse dacă aștepți până trec. Nu există garanții, nu există siguranță. Există doar încredere în ceea ce îți spune instinctul tău: că faci ceea ce trebuie. Și dacă mergi înainte mai departe, vei ajunge în cele din urmă.

2. Trăiește în prezent

Dacă Africa m-a învățat un lucru, acesta este puterea momentului prezent. Viața mea este acum. Nu ieri și nici mâine. Acum.

În timpul călătoriei mele, această lecție m-a lovit puternic ori de câte ori am întrebat un localnic cât de mult ar dura ceva.

Cât mai e până vine autobuzul?

Cât timp până pleacă autobuzul?

Cât mai e până ajungem în următorul oraș?

Răspunsul a fost întotdeauna același: Maintenant. (Livrat în franceză, doar eram în Africa de Vest). Acum. Totul se întâmpla în prezent. Și acest „acum” varia de la câteva minute la câteva ore sau câteodată chiar zile.

În afaceri (precum și în viața privată) asta înseamnă că realitatea prezentului este ceea ce ar trebui să-ți atragă atenția. Sigur, învață din trecut și menține o viziune pentru viitor. Dar nu locui acolo. Prezentul este singurul moment în care poți face ceva pentru ca acel viitor să se întâmple și în care poți vindeca trecutul. Nu te opri asupra greșelilor, învață din ele și mergi mai departe. Corectează-ți cursul, adaptează-ți abordarea. Rămâi prezent. Rămâi în prezent. Decide încotro mergi și menține viziunea vie, dar acționează acum. 

3. Călătoria este mai importanta decât destinația.

Sună ca un clișeu, dar în cele din urmă am înțeles adevăratul său sens. S-a întâmplat la un moment dat, în a doua lună a călătoriei mele prin Africa. La început, ne gândeam doar la destinație. Următorul traseu, următorul oraș, următoarea țară. Să ajungem în Africa de Sud. Aveam toată călătoria planificată.

Dar apoi, la un moment dat, timpul a început să încetinească. Și s-a întâmplat când am început să fiu atentă la ceea ce se întâmpla în jurul meu, când am început să mă conectez profund cu oamenii pe care îi întâlneam, cu locurile pe care le vizitam. A fost atunci când mi-am permis să absorb pe deplin această experiență. Apoi destinația a dispărut pur și simplu. A rămas un loc ipotetic, undeva la sud.

„Încotro călătoriți?” am fost întrebați adesea.

„Spre Sud” am învățat să răspundem.

Aveam o busolă și o direcție și era tot ceea ce conta.

La fel și atunci când treci printr-o transformare în business sau personală. Nu fi obsedat de destinație. Se poate dovedi a fi diferită de ceea ce ai avut în minte. Dă-ți voie să te bucuri de călătorie. Permite-i acestei călătorii să te transforme. Pe tine, echipa ta, afacerea ta, viața ta. Permite-ți să descoperi noi destinații care te duc chiar mai departe decât ai crezut că este posibil. Permite-ți ție și celorlalți în cazul în care vorbim de o transformare a unei afaceri, să treceți pe deplin prin experiența asta și să ieșiți pe partea cealaltă... ei bine, transformați.

4. Uneori, să ne trăim visele nu este atât de ușor pe cât pare.

Am auzit acest vers într-un cântec într-un autobuz public în Angola, în timp ce treceam prin una dintre cele mai grele zile ale călătoriei mele prin Africa. Am rămas blocată fără numerar într-o țară care ieșise recent dintr-un război civil de 30 de ani, o țară care nu avea bancomate. Nu exista posibilitatea de a obține numerar. Nu se acceptau cărți de credit. Singura alternativă viabilă părea un bilet de avion și un sfârșit prematur al călătoriei mele. Din fericire, a apărut o altă soluție, dar am învățat o lecție importantă în acea zi: nu este ușor să-ți trăiești visele. Să le aduci în realitate. Trebuie să fii pregătit să plătești un preț pentru asta.

Când treci printr-o transformare profundă, vor exista momente în care ajungi la fund. Iar când ajungi acolo n-ai nici o idee despre cum să te scoți pe tine sau firma ta din ceea ce pare a fi o realitate foarte dură. Dar doar acolo, la capătul puterii tale, apar cele mai ingenioase soluții, pentru că doar atunci când ajungi la limita ta, poți să afli cine ești cu adevărat.

Așa că, atunci când ajungi la limită, respiră adânc și lasă lucrurile să fie așa cum sunt. Și ai încredere că soluția nu va întârzia sa apară. Cu cât situația va părea mai disperată, cu atât soluția va fi mai creativă. Cu o singură condiție: să ai încredere în tine s-o găsești.

În cazul meu, în Angola, am găsit ambasada României și am cerut să-l văd pe ambasador. Am cerut ajutor. Știam că ambasada nu îmi poate împrumuta bani. Era împotriva regulilor. Deci, nu am cerut asta. Dar am vrut să văd dacă putem găsi o altă soluție. Și am găsit-o. Ambasadorul mi-a dat un avans personal în numerar pe baza unui transfer bancar și a fost de acord să facă acest lucru ca o favoare personală pentru că a fost intrigat de călătoria noastră și ne-a admirat curajul.

5. La finalul unei călătorii nu mai poți fi aceeași persoană care a început-o

Și acesta a fost cea mai mare lecție din călătoria mea prin Africa. Nu poți trece printr-o călătorie de această amploare și să ajungi la final aceeași persoană care a început-o. Te va schimba și o va face în atât de multe moduri încât îți va fi imposibil să te întorci la cine ai fost cândva. Chiar dacă ai vrea, deși scopul unei transformări este tocmai de a nu te întoarce la cine ce ai fost cândva.

Persoana care a ajuns la sfârșitul călătoriei mele în Africa avea destul de puțin de-a face cu cine fusesem la început. Unele dintre schimbări le-am observat eu însămi, altele le-au văzut alții mai întâi. Unele le-am observat imediat. Altele, au apărut doar luni sau ani mai târziu. Dar într-un fel sau altul, această călătorie mi-a schimbat drumul în viață, perspectiva și chiar ADN-ul. Și pentru că am lăsat-o să mă schimbe, am reușit să o parcurg până la capăt.

Când începi o inițiativă de transformare a unei afaceri, nu schimbi doar o companie. Te schimbi cu ea. Și trebuie să fii dispus să te schimbi pentru a cere schimbare de la ceilalți.

La unele schimbări te poți aștepta, poate chiar le dorești și poate stau la baza intenției cu care pornești la drum. Si totuși, alte schimbări te vor lua prin surprindere. Altele vor fi observate doar de persoane din afară – clienții și furnizorii tăi s-ar putea să te perceapă diferit. Și altele vor deveni vizibile abia după ani de zile, când vei ajunge în locuri în care nu ai fi putut niciodată sa ajungi, dacă nu te-ai fi angajat în acea transformare. Lasă noul să te surprindă. Permite-i să te ducă în locuri în care nici nu ai fi visat să ajungi.

Și încă ceva:

Transformarea nu este ceva despre care putem să citim și gata. Nu, transformarea se trăiește, se încearcă pe propria piele.

Deci asta îți doresc:

Să pășești cu încredere în călătoria ta de transformare.

Sa-ți descoperi calea.

Să te transformi pe tine și realitatea din jurul tău.

Și sa nu uiți că, orice se întâmplă pe această cale a transformării, va fi întotdeauna de bine.