A sosit timpul pentru ceva nou!

Începutul noului an este un moment oportun pentru a-ți pune tot felul de întrebări. În afara celor obișnuite, de genul „Oare ce îmi va aduce anul ăsta?”, mai sunt și altele, mai interesante, cum ar fi „Cine vreau eu să fiu în 2021?” Atunci când îți muți atenția de pe ceea ce nu poți controla pe ceea ce poți, încep să se petreacă tot felul de lucruri minunate.

Eu am un mic ritual de final de an. Scriu pe o bucățică de hârtie ce vreau să las în urmă din anul ce a trecut. Lucruri care s-au întâmplat, care țin de trecut. Evenimente, oameni, situații, probleme. Bucăți din mine care nu mă mai reprezintă. Tot ce trebuie să rămână în urmă în anul care tocmai se termină. Iar atunci când ultima zi a anului devine noapte, le scriu pe o foaie de hârtie și îi dau foc. Îi mulțumesc anului care a trecut pentru tot ce mi-a adus și pentru ce ia acum cu el. Apoi îi permit energiei noului an să intre în viața mea.

Iar apoi, la miezul nopții, mă vizitează de obicei încă o întrebare: „Ce îmi va aduce noul an?”. Las întrebarea să vină, apoi să plece și, în loc să dau un răspuns, încerc mai degrabă să schimb întrebarea.

Acum ceva timp obișnuiam să cred că în viață e important să ai răspunsurile la toate întrebările. Între timp, am ajuns să nu mai cred asta. În ce mă privește, cel mai important lucru este să știi cum să pui întrebările corecte, pentru că, atunci când pui întrebările corecte te deschizi și față de răspunsurile cele mai potrivite.

Așadar, când începe un an nou, îmi dau toată silința să îmi pun cele mai bune întrebări, cum ar fi:

• Cine vreau să fiu în 2021?
• Cât de mult diferă imaginea asta față de cine am fost în 2020?
• Ce părți din mine nu mă mai reprezintă?
• Ce părți din mine până acum uitate sunt de fapt mai apropiate de mine însămi?
• Care sunt lucrurile care mă definesc azi?
• Pe ce vreau să mă concentrez în continuare? Încotro îmi voi îndrepta atenția?

Și, cea mai importantă dintre toate:

• Ce anume trebuie să las în urmă ca să devin cine trebuie să fiu în 2021?

Asta pentru că nu putem vedea ce are de adus noul an dacă nu ne scuturăm mai întâi de tot ce e vechi și dacă nu facem ordine în dulap. Lucrurile noi ne intră în viață numai dacă avem loc liber pentru ele.

După o perioadă de 10 ani trăită într-un apartament minuscul din centrul Londrei, am învățat o lecție foarte importantă: când cumperi o pereche nouă de pantofi trebuia să arunci una veche. Pur și simplu nu exista suficient spațiu în dulap pentru amândouă. Așa că, înainte de fiecare sesiune de cumpărături, trebuia să mă întreb dacă eram pregătită să dau ceva din ce aveam deja? La ce pereche de pantofi puteam să renunț? Numai atunci când scăpam de una din ele îmi puteam permite să cumpăr o pereche nouă.

Și iată că unul din scopurile micului meu apartament era să îmi dea și această lecție prețioasă de viață. Mi-au trebuit 10 ani de practică pe pantofii și hainele mele până să îmi dau seama care era principala lecție de extras: puteam face fix același lucru și cu viața mea!

Înarmată cu această nouă epifanie, acum îmi încep altfel fiecare an: sortez printre lucrurile din mine și hotărăsc ce păstrez și la ce trebuie să renunț.

Așadar, dedic luna ianuarie unui reset total.

Iau fiecare aspect al vieții mele, unul câte unul, și mă uit bine la el. De exemplu anul acesta a început cu renunțarea la vechiul meu laptop (pe ale cărui taste s-au născut patru dintre cărțile mele și pe care l-am iubit foarte tare pentru toată munca lui). Mi-am cumpărat un nou MacBook Pro, care a venit cu o mulțime de îmbunătățiri (și spun asta fără să mă plătească cei de la Apple). Mi-am sortat fotografiile și e-mail-urile, documentele și folderele. Mi-am luat întreaga garderobă la mână și am mai scăpat de ceva haine și pantofi. M-am uitat îndelung la cele cinci site-uri web pe care le aveam și am hotărât că erau cu patru prea multe. Așa că acum am mai păstrat doar unul. De fapt, două, numai că unul este pentru afacerea mea, și orice afacere merită propriul website.

Apoi luna mea de resetare a continuat cu mine. Am adunat acele bucăți din mine care încă mă mai reprezintă și le-am lăsat să plece pe celelalte. Am săpat după unele demult uitate care au devenit dintr-odată interesante și mi-au captat atenția. M-am uitat la absolut tot, am scuturat fiecare colțișor de praf, am rearanjat mormane întregi din toate și am reușit să mă dezbar de mult mai multe decât eram pregătită să las să plece.

Când creștem mari, ne obișnuim să ne vedem într-un anumit fel, ca și cum locul nostru în lume ar fi fix. Spunem: Eu sunt așa. Îmi place asta. Nu-mi place astalaltă. Lucruri care parcă rămân săpate în piatră. Credem că, odată ce am crescut și am descoperit ce ne place și ce nu ne place, asta e tot. Imediat ce am căpătat o profesie, ne-am format un cerc de prieteni, odată ce am ajuns să trăim într-un cartier anume și ne-am găsit niște hobby-uri, acestea sunt lucrurile care ne definesc.

Dar dacă faptul că suntem vii înseamnă și că ne putem schimba?

Dacă, prin faptul că insistăm să cărăm cu noi bagajele trecutului în viitor, pur și simplu ne angajăm să recreăm același trecut, din nou și din nou?

Dacă există o altă cale, mai bună?

Dacă ești gata să explorezi aceste întrebări, dar nu știi de unde să începi, îți dau un pont: începe cu computerul tău. Fă-ți ordine în documente, fotografii, fișiere și foldere. Chiar dacă te vei limita doar la atât, măcar te vei obișnui să apeși cu nădejde tasta Delete.

După aceea treci la dulapul tău de haine și renunță la articolele de garderobă pe care nu le mai vrei. Înlocuiește lucrurile care nu te mai definesc. Apoi mai fă un pas înainte, către ideile pe care le nutrești, conceptele pe care le prețuiești, etichetele pe care le folosești ca să te autocaracterizezi. Pune totul sub semnul întrebării, verifică totul. Nu lua nimic de bun, de-a gata. Analizează-ți în detaliu viața, posesiunile, și privește totul, mărit, prin prisma întrebării: mă mai reprezintă asta?

După aceea dă-ți voie să te confrunți și cu niște răspunsuri negative.

Ce poți să faci când dai peste lucruri care nu te mai reprezintă? Îți iei la revedere de la ele și le lași să se ducă în trecut, acolo unde aparțin. După aceea îți iei o pauză, arunci o privire îndelungată către locul rămas gol și te bucuri că ți-ai făcut partea ta de treabă. Acum e rândul noului an să umple spațiile goale cu ce are el de oferit.

Și asta deoarece, pentru a primi, trebuie mai întâi de toate să ai unde să pui ceea ce primești—am învățat asta pe vremea când locuiam în micul meu apartament din Londra.

Așadar, iată concluzia mea din prima lună a acestui an: în loc de a căuta să vezi ce are 2021 pregătit pentru tine, concentrează-te pe o altă întrebare:

Cine sunt eu acum, când intru în 2021?